Cetăţean de onoare al comunei natale şi al ţării întregi – prof. dr. Nichita Adăniloaie

(1 mai 1927 – 5 decembrie 2019)

11 decembrie 2019 - Crai nou,

Încă un mare om, o minte sclipitoare, un gigant al ştiinţei, un iubitor al Dornelor natale se mută într-o lume mai bună. Reputatul istoric prof. univ. dr. Nichita Adăniloaie, născut la 1 mai 1927 în satul Plaiul Şarului, comuna Şaru Dornei, tocmai a părăsit lumea noastră, pe data de 5 decembrie 2019, pentru a se alătura unora dintre cei dragi ai săi, mai înainte plecaţi.

A crescut şi şi-a format caracterul şi personalitatea între bucovineni, studiind la şcoala din Şarul Dornei, la Liceul „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc şi, datorită condiţiilor din cel de-al Doilea Război Mondial, la Blaj şi la Râmnicul Sărat. Dotarea intelectuală specială şi talentul în ale scrisului s-au manifestat din perioada copilăriei, când a scris primele schiţe, nuvele, poezii, epigrame, ulterior publicate în diverse reviste. În tot acest timp, mama sa, cu multă încredere în fecioraşul său, i-a ţesut un frumos costum naţional, să aibă cu ce se îmbrăca la Bucureşti, când va merge la şcolile înalte. Mama i-a ţesut şi un brâu tricolor, dar acesta a plăcut şi trebuit unui membru al glorioasei armate ruse, în timpul războiului, după cum povestea domnia sa. A purtat acel costum în momente de mare însemnătate şi cu profunde semnificaţii personale sau patriotice. L-a îmbrăcat din iubire pentru familie, ţară, neam sau pentru prietenii săi (ultima dată la Vatra Dornei, 4 august 2018 – în foto).

În anul 1948 s-a înscris la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1952, susţinând teza de licenţă cu titlul „Boierii şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu”. După absolvirea facultăţii, în 1952, a fost cooptat ca asistent la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, al cărui colaborator şi referent era deja din studenţie. A activat până la pensionare în cadrul institutului, urcând toate treptele profesionale ca cercetător şi fiind şeful sectorului de istorie modernă începând din anul 1958. A susţinut teza de doctorat în anul 1968, cu tema „Reforma agrară şi aplicarea ei”. A desfăşurat şi activitate didactică în învăţământul superior, predând istorie şi didactica acesteia la Institutul Naţional de Perfecţionare a Cadrelor Didactice, la Institutul Medico-Farmaceutic, la Academia de Învăţământ Social-Politic şi la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cercetător profund, cu aplecare atentă şi onestă asupra documentelor istorice din arhive, a vestigiilor oferite de şantierele arheologice şi a oricăror izvoare demne de cercetat, a publicat peste 200 de studii în reviste de mare prestigiu. A publicat, unic autor sau în colaborare, peste 30 de valoroase monografii, tratate de profil, culegeri de documente şi îndrumătoare tehnice pentru studenţi. Amintim câteva dintre acestea: „Formarea statului naţional român. Lupta poporului român pentru independenţă naţională şi progres social” (Ed. Politică, 1965 – în colaborare cu Aron Petric), „Reforma agrară din 1864” (Ed. Academiei Române, 1967 – în colaborare cu Dan Berindei), „Probleme fundamentale ale istoriei patriei” (Ed. Didactică şi Pedagogică, 1977 – coautor), „Istoria parlamentului şi a vieţii parlamentare din România” (Ed. Academiei Române, 1983 – coautor), „Istoria militară a poporului român”, vol. IV (Ed. Militară, 1987 – coautor), „Răscoala ţăranilor din 1888” (Ed. Academiei Române, 1988), „Istoria modernă a României” (1821-1877) (Bucureşti, 1967). O temă de cercetare preferată de Nichita Adăniloaie a fost sistemul de învăţământ din România, în diversele momente şi ipostaze ale evoluţiei sale. S-a aplecat cu predilecţie asupra învăţământului din Bucovina, aducând valoroase mărturii asupra şcolii din zona Dornelor. De referinţă în acest sens sunt următoarele tratate şi monografii: „Istoria învăţământului primar” (1859-1918) (Ed. Criss Book Universul, Bucureşti, 1998), „Învăţământul primar sucevean în epoca modernă” (Ed. Litera, 1988), „Învăţătorii – luminători ai satelor” (Ed. „Dimitrie Bolintineanu”, Bucureşti, 2002), „Şcoala Şaru Dornei – repere istorice” (Suceava, 2003 – în colaborare cu Petru Ţaranu), „Şcoala Neagra Şarului. File de istorie” (Câmpulung Moldovenesc, 2005 – în colaborare cu Virgil Popescu).

Atrăgând atenţia profesorilor săi prin calităţile excepţionale şi dăruirea cu care se dedica studiului, a fost invitat să participe, alături de aceştia, la înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice din România. În anul 1953 a fost ales membru în biroul de conducere al societăţii, în perioada 1960-1964 a fost secretar al acesteia, vicepreşedinte între 1965-1991 şi preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (despărţită de filologie în anul 1968) în perioada 1991-1999, pentru ca apoi să devină preşedinte de onoare până la încetarea din viaţă.

Cercetările sale meticuloase şi umorul său sănătos au dus la evidenţierea multor amănunte importante şi frumoase ale istoriei noastre. Bunăoară, a găsit probe despre faptul că Moş Ion Roată a fost un personaj concret, istoric. A găsit, în arhivele primăriilor din zona Dornelor, documente din perioada interbelică, conţinând planificarea gospodarilor să ducă la şcoală, în pauza mare (de ora 10), lapte pentru copii. Deci programul „Cornul şi laptele” nu e o ideie nouă a unor guverne contemporane cu noi. A lăsat, ca documente ale istoriei zilelor noastre, opt volume de epigrame şi catrene, şfichiuind oamenii şi moravurile contemporane cu umorul său inepuizabil.

Nichita Adăniloaie a revenit cu mare plăcere în Bucovina. I-a plăcut să culeagă zmeură pentru dulceaţă, i-a plăcut mierea de albine polifloră, mult parfumată în Dorne, i-a plăcut pescuitul la păstrăv în apele repezi de munte. Cred că a fost ultimul om în viaţă care a mers la pescuit împreună cu Mihail Sadoveanu, povestindu-ne şi nouă, atât personal, cât şi în volumul „Amintiri” (Bucureşti, Lumina Tipo, 2013), despre obiceiurile de profil ale marelui scriitor.

Recunoştinţa faţă de realizările sale s-a materializat prin numeroase distincţii, premii, medalii conferite de-a lungul anilor: Medalia „Meritul Ştiinţific” (1966), Ordinul „Steaua Republicii” (1971), Medalia de aur „100 de ani de la eliberarea Bulgariei” (Parlamentul de la Sofia, 1978); Premiul „Nicolae Bălcescu” acordat de Academia Română (1980); Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” (2002); „Premiul de excelenţă” acordat de Societatea de Ştiinţe Istorice din România pentru întreaga activitate (2002); Premiul de Onoare al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor (2008). În anul 2005 i s-a conferit, de către Primăria Comunei Şaru Dornei, titlul de Cetăţean de Onoare al comunei.

Multe s-ar putea povesti despre o viaţă atât de frumos trăită şi atât de folositoare ca a Domnului Nichita Adăniloaie… Dumnezeu să-i dea odihnă şi să aducă mângâiere familiei şi prietenilor săi!

Prof. univ. dr. GABRIELA CRISTESCU

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad